Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică, care se axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru între aspectele sociale, economice și ecologice și elementele capitalului natural.

1974 - Lester R. Brown a creat „Worldwatch Institute”, devenind promotorul unor serii de studii, precum "Starea lumii" sau „Semne vitale”, studii materializate în rapoarte anuale privind progresele pe calea structurării unei societăți durabile.

Lester R. Brown atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0”, asupra conflictului dintre civilizația industrială și mediul ambiant și menționează corelat aspecte ca:

• tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime și de hrană
• consumarea resurselor regenerabile într-un ritm superior capacității lor de regenerare
• deteriorarea fizică și poluarea unor factori vitali de mediu: apă, aer, sol.

În acest context, Brown punctează importanța reciclării deșeurilor și arată că o societate durabilă este o societate care își modelează sistemul economic și social astfel încât resursele naturale globale și sistemele de suport ale vieții să fie menținute.

1987 - Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) stabilește cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile râmâne, în cadrul raportului „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Comisia Brundtland a subliniat existenţa a două probleme majore: dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi standarde mai înalte de trăi pentru un mic procent din populaţie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor; dezvoltarea nu trebuie să implice distrugerea sau folosirea haotică a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant.

Concluziile Comisiei Brundtland s-au raportat și la două evenimente majore care au avut loc în anii precedent. Astfel, în 1985, este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și, prin Convenția de la Viena, se încearcă găsirea unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta. În 1986, avea loc catastrofa de la Cernobâl.

Așadar, Raport Brundtland, al WCED, cu titlul „Viitorul nostru comun” oferă, în context, și cea mai citată definiție a dezvoltării durabile- “Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor”.

Totodată, Raportul Brundtland admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul înconjurător și de resursele planetei.

În finalul raportului, comisia recomanda și necesitatea organizării unei conferințe internaționale asupra dezvoltării durabile.

Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om - mediu, fie ca e vorba de mediul înconjurător, mediul economic sau mediul social.

Deși, initial, dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de industrializare și căuta, în primul rând, prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent, conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, atât sub aspect economic, cât și social.

Astfel, în acest moment, obiect al dezvoltării durabile este și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.

1992 - Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.

În acel an, Organizația Națiunilor Unite a lansat o conferință despre mediu și dezvoltare, pentru a discuta problemele de mediu și de dezvoltare ale secolului următor.

În cadrul acestei conferințe, conceptul de dezvoltare durabilă a fost definit ca o declarație internațională comună de creare a condițiilor economice pentru o viață bună pentru toți, prin eficiență economică, justiție socială și conservarea condițiilor naturale de trai.

Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții.

2000 - summit-ul Mileniului al ONU. Aici au fost adoptate opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), obiective ce urmau să fie realizate până în 2015.
Acestea sunt:

1. Lupta împotriva sărăciei extreme și a foametei
2. Învățământul primar pentru toți
3. Egalitatea de gen
4. Reducerea mortalității infantile
5. Îmbunătățirea asistenței medicale pentru mame
6. Lupta împotriva HIV / SIDA, a malariei și a altor boli grave
7. Protejarea sustenabilitatii ecologice. De altfel, protejarea sustenabilitatii ecologice a cauzat mari datorii tarilor in curs de dezvoltare.
8. Parteneriat global pentru dezvoltare. Cel de-al 8-lea obiectiv se referă la toate țările membre, dar mai ales la țările dezvoltate, pentru a-și folosi puterea globală în construirea unui parteneriat global pentru dezvoltare.

Pentru a monitoriza obiectivele, ONU a stabilit sub-elemente și indicatori, precum și date de referință pentru evaluarea obiectivelor.

Obiectivele au fost criticate din mai multe motive, inclusiv privind perspectiva lor unilaterală asupra dezvoltării țărilor dezvoltat și acordarea a mult prea puțină atenție problemelor legate de mediu.

Conform raportului Organizației Națiunilor Unite din 2015, obiectivele au fost, în cele din urmă, aproape îndeplinite, dar într-un mod inegal. De exemplu, inegalitatea de gen, schimbările climatice și degradarea mediului, precum și pacea și prevenirea conflictelor necesită acțiuni suplimentare. S-au înregistrat progrese, în special, în eradicarea sărăciei, a foametei și în protejarea sănătății.

Pe măsură ce ODM-urile au expirat în 2015, necesitatea unei noi Agende (Agenda 2030 privind dezvoltarea durabilă) a devenit prioritară. Aceasta a fost formulată în cadrul Summitului ODM din 2010. Un aspect important în noua agendă este integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (SDG) care combină obiective economice, de mediu și sociale.

În 2012, decizia a fost luată în cadrul conferinței Rio + 20, unde un grup de specialist a fost mandatat să elaboreze obiectivele. După finalizarea consultărilor publice la nivel național, regional și global, grupul de lucru a propus, în cele din urmă, 17 obiective de dezvoltare durabilă, în iulie 2014.

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului au reprezentat pentru România un instrument complementar de mobilizare, la nivel intern, în domeniul dezvoltării economice şi sociale. Agenda 2030 depășește cu mult Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, menținând teme precum eradicarea sărăciei, educația și sănătatea și abordând noi teme precum societățile pașnice și inclusive. Toate țările trebuie să se asigure că politici adecvate sunt pregătite pentru implementarea Agendei. Țările trebuie să promoveze instituții eficiente și inclusive și să creeze politici bazate pe statul de drept, drepturile omului, drepturile femeii, egalitatea de gen și creşterea implicării femeilor.

România susține pe deplin ideea că Agenda 2030 trebuie să fie implementată de către instituțiile locale, răspunzând direct nevoilor cetățenilor. Nevoile, interesele și grijile acestora trebuie să fie soluționate prin definirea unor strategii de dezvoltare locală și națională.

România este angajată să implementeze Obiectivele de Dezvoltare Durabilă la nivel naţional şi va revizui Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă, pentru a integra Obiective de Dezvoltare Durabilă. Excluziunea socială este identificată ca o provocare majoră la adresa implementării Obiectivelor. În Strategia românească revizuită, se va pune accentul pe susținerea incluziunii persoanelor cu dizabilități, a tinerilor și a femeilor, în politicile de dezvoltare. Eradicarea sărăciei reclamă oportunități decente de angajare, iar prevenirea și evitarea excluziunii sociale necesită politici de coeziune socială.

Ca membru al Uniunii Europene, România contribuie la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă nu numai din perspectivă naţională, dar şi la nivel internaţional, prin sprijinul pe care îl acordă ţărilor mai puţin dezvoltate, prin intermediul asistenţei oficiale pentru dezvoltare. Experienţa acumulată de România în procesul de tranziţie este de natură a susţine eforturilor ţărilor interesate de a beneficia de un astfel de sprijin.

România a prezentat Evaluarea Naţională Voluntară (Voluntary National Review) la sesiunea din luna iulie 2018 a Forumului Politic la Nivel Înalt al ONU privind Dezvoltarea Durabilă, la sediul ONU din New York.  Pe 10 decembrie 2018, a fost lansată Strategia naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030,  eveniment organizat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă. Strategia cuprinde o serie de recomandări care vor asigura implementarea Agendei 2030 în România. 

Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 este împărțită pe trei capitole. Primul capitol cuprinde o introducere în domeniul dezvoltării durabile, cât și rolul acesteia în contextul european și internațional. În al doilea capitol sunt prezentate cele 17 obiective pentru dezvoltare durabilă, adaptate la specificul național, cu ținte clare pentru 2030. De asemenea, în ultimul capitol este propus cadrul instituțional care să faciliteze implementarea Strategiei.